Mănăstirea Dragomirna – cea mai aproape de cer!

874
0
DISTRIBUIȚI

Reţeaua studiourilor regionale Radio România vă provoacă să ne descoperim ţara.

EU aleg ROmania, 100 de locuri pe care TREBUIE sa le vezi! Un proiect al retelei studiourilor Radio Romania Regional

Din “arhipelagul mănăstiresc” din Nordul Moldovei desprindem cu uşurinţă aşezări monahale cu a căror faimă a depăşit de mult hotarele României, dar pe care mulţi dintre noi nu au reuşit să le viziteze. Tocmai de aceea, astăzi luăm drumul ce duce spre Bucovina şi intrăm în ţinutul de poveste în care popasuri ca Putna, Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Humor, Arbore fac inima să vibreze şi ochiul să se veselească de atâta frumuseţe.

Desprindem din tezaurul bucovinean înscris în catalogul UNESCO o piesă mai nouă – mănăstirea Dragomirna, ridicată în anul 1609, de unul dintre marii cărturari ai Moldovei – mitropolitul Anastasie Crimca.

Ansamblul de la Dragomirna, construit la graniţa dintre două veacuri, se situează la două etape ale stilului moldovenesc.

Complexul de artă medievală mănăstirea Dragomirna, este compus din biserica mică sau a schitului, biserica mare, zidurile de apărare, vechea clădire a egumeniei, cele cinci turnuri, chiliile şi paraclisul.

Biserica mănăstirii are o este eleganţă deosebită, ornamentele geometrice de piatră dându-i unde mare rafinament. De asemenea, biserica are o siluetă unică prin proporţiile şi unitatea volumului, dintre toate celelalte monumente moldoveneşti medieval fiind cea mai înaltă – de la bază la vârful crucii de pe turn fiind 42 de metri.

Pictura interioară îmbinată cu elemente arhitecturale creeaza o impresie puternică vizitatorului.

Maica Maria Magdalena cu un aer înţelept şi cuminte ne vorbeşte despre mănăstirea cu turla cea mai aproape de cer cu mândria românului conştient de bogăţia spirituală a locului pe care calcă.

De reţinut este şi muzeul mănăstirii care găzduieşte o parte din zestrea dăruită de Crimca şi de cei apropiaţi lui. Ceea ce există astăzi e doar o parte a donaţiei deoarece la numai câţiva ani după terminarea mănăstirii, în primăvara anului 1653, este jefuită de cazacii lui Timiuş Hmelniţki.

Sub stăpânirea austriacă, după 1775, de asemenea mănăstirea a pierdut atât din podoaba ei arhitecturală cât şi din zestrea de mobilier de cult.

Din perioada anterioară construcţiei Dragomirnei sunt unele piese ce se disting prin valoarea lor: un acoperământ de sfinte vase dăruit Mănăstirii Voroneţ de mitropolitul Grigorie Roşca în 1559, Evangheliarul ferecat în 1557 şi crucea din lemn de abanos cu admirabile sculpturi în lemn ferecată în 1542. Zestrea cea mai de preţ şi bogăţia muzeului o constituie cele câteva manuscrise ieşite din şcoala de caligrafi şi miniaturişti de la Dragomirna.

Din vechea zestre de mobilier a Dragomirnei se păstrează cele două strane ale cântăreţilor.
Aflată la doar 15 km de Suceava, mănăstirea Dragomirna e loc ideal de pelerinaj şi odihnă, în zonă existând numeroase pensiuni în care călătorul se poate odihni şi în care obrazul roşu de bucovineancă şi zâmbetul din coltul ochilor fac bună casă cu ospitalitatea deja proverbială.

Realizator,

Mihaela Munteanu, Radio Iaşi

Lasă un răspuns