Era considerată de Nicolae Iorga opera cea mai populară a epocii noastre vechi. Conţine primele versuri în limba română.
„Mitropolitul Varlaam a ajuns la scaunul său fără a fi fost vreodată episcop […] A stat douăzeci de ani egumenul mănăstirii sale, din simplu fiu de ţăran de prin părţile Odobeştilor, absolut fără niciun fel de preocupaţii mai înalte în domeniul cultural.“ Astfel îl caracteriza plastic Nicolae Iorga pe cel care avea să tipărească prima carte în limba română din Moldova, Cazania, ce deţine în cultura noastră locul Bibliei lui Luther.
Nu se ştiu anul şi locul naşterii sale. Ca mirean se numea Vasile Moţoc. În prima domnie a lui Miron Barnovschi (1626 – 1629) este chemat duhovnic la Curte. La 3 septembrie 1632 este întronizat mitropolit. În 1653, după alungarea lui Vasile Lupu, a revenit la Mănăstirea Secu, unde a mai trăit patru ani.
Mitropolitul Varlaam i-a stat aproape domnului Vasile Lupu în opera culturală şi bisericească a acestuia. Unele dintre realizările lui Varlaam au venit din îndemn exterior. Contribuţia lui la disputa teologică a epocii a fost una dintre acestea. În 1629 apărea la Geneva, sub numele lui Chiril Lucaris, patriarh de Constantinopol, o confesiune de credinţă a Bisericii Ortodoxe, care conţinea, în parte, doctrina calvină. Se pare că a fost doar atribuită lui. A stârnit mare turburare în ortodoxie. Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a alcătuit o Mărturisire de credinţă, întărită de sinodul de la Kiev, pe care apoi o scrise în greacă şi latină şi o trimite patriarhului de Constantinopol, Partenie I. Petru l-a rugat pe Varlaam să convoace un sinod la Iaşi, în 1642, la care patriarhul de Constantinopol a trimis delegaţi şi la care a fost aprobat textul lui Petru Movilă. Ulterior, la îndemnul lui Udrişte Năsturel, mare logofăt al domnului Matei Basarab din Ţara Românească şi cărturar de seamă, Varlaam avea să scrie şi el Răspunsul împotriva Catehismului Calvinesc, prima lucrare românească de polemică teologică.
Dar opera de căpătâi a lui Varlaam rămâne Carte românească de învăţătură sau Cazanie, ce, scria Nicolae Iorga, „i s-a cerut de spiritul vremii“. Lucrarea conţine în prima parte extrase din evanghelii şi comentariul lor pentru 32 de duminici. În partea a doua sunt povestite vieţi de sfinţi, ordonate calendaristic, începând cu Simion Stâlpnicul (1 septembrie) şi terminând cu tăierea capului Sf. Ioan (29 iulie). Potrivit unei scrisori trimise în 1637 ţarului de Varlaam, Cazania era deja redactată. Pregătirea pentru tipar şi imprimarea au fost începute în 1641. Are 506 file şi este ilustrată cu numeroase gravuri în lemn, reprezentând scene biblice, chipuri de sfinţi, iniţiale înflorate. Este cea mai frumoasă carte tipărită, ca artă grafică, de români până atunci şi o vreme după aceea. În Precuvântare, domnul Vasile Lupu scrie: „Dăruim şi noi acest dar limbii româneşti“, iar Varlaam explică: „Limba noastră românească, ce n-are carte pe limba sa, cu nevoie este a înţelege cartea altei limbi“.
Cazania lui Varlaam este un monument de limbă şi literatură românească. A fost citită în epocă precum un roman, căci Varlaam este primul nostru povestitor, ale cărui povestiri pot fi asemănate cu picturile murale din bisericile moldoveneşti. Succesul Cazaniei va fi venit şi din adevăratele basme cu miracolele lor, care sunt vieţile sfinţilor. Dar vine şi din limba folosită de autor, fidelă celei a epocii. El a contribuit astfel la unificarea normelor limbii române literare din secolul al XVII-lea.
Cazania a cunoscut cea mai largă răspândire între vechile tipărituri româneşti, a fost cea mai citită carte din trecutul nostru. Au cumpărat-o şi citit-o dregători şi slujitori domneşti, boieri, grămătici, dascăli şi copişti, tipografi, slujitori ai altarului. Au folosit-o mai multe generaţii de preoţi. Dorinţa de a avea Cazania a făcut ca din primii ani după tipărirea ei să se facă copii manuscrise. În multe cazuri, nu numai o familie dintr-un sat s-a judecat pentru carte cu altă familie, dar chiar sate între ele au făcut-o. Era lăsată în grija urmaşilor şi ocrotită cu blestem de moarte scris pentru a impresiona şi a preveni furtul. Au fost exemplare care au circulat în toate cele trei ţări române. În Transilvania, de exemplu, au fost identificate 366 exemplare ale Cazaniei tipărite şi 43 copii manuscrise. Varlaam a fost cel dintâi ierarh care a sfărâmat graniţele politice şi s-a adresat tuturor românilor.
Despre impactul pe care l-a avut Cazania lui Varlaam, să-i dăm cuvântul tot lui Nicolae Iorga: „Varlaam a lăsat toată învăţătura câtă o ştia şi o putea şti şi a vorbit pe înţelesul ţăranilor săi. De aici vine un fapt pe care l-am constata în Ardeal nu o dată: în biserici părăsite, prin praful îngrămădit de sute de ani poate, iese din când în când câte o foaie cu acea slovă mare, hotărâtă, în care recunoşti imediat Cazania lui Varlaam. În biserică nu se mai slujeşte, glasurile au amuţit de multă vreme, în cuprinsul zidurilor pustii s-au îngrămădit pulberea uitării din an în an, din deceniu în deceniu, din secol în secol, şi cu toate acestea nu mor foile din Cazania lui Varlaam, care arată ce legături existau cândva între toţi românii, din toate satele cuprinsului românesc, măcar de ar fi fost pe alocuri stăpânitori de alt neam decât al călugăraşului ajuns mitropolit al Moldovei […] Nu o dată, când vine, în satele de acum, un preot cu teologie şi vrea să introducă în mintea sătenilor lui elemente de cărturărie, aşa cum de multe ori nu le înţelege nici el singur, deşi a dat sau, mai adevărat, tocmai pentru că a dat examene dintr-însele, se ridică din mulţimea aceasta un glas care zice: «Părinte, zici foarte bine, dar mai bine după cartea cea veche». Cartea cea veche, pentru toate provinciile româneşti, este această carte a părintelui Varlaam“.
Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric
Radio România Constanța
Prezentare, voice over – Silvia Pascale
Operator video/editor video – Bogdan Turlacu
Coordonator proiect – Dana Sterghiuli
