Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet

855
0
DISTRIBUIȚI

Memorie… memorial…înregistrat în minte. Din memoria unei epoci de prigoană, de suferință și umilință, în memoria contemporană, pentru a nu uita, pentru a nu repeta, pentru a putea clădi, pentru a putea visa , pentru a merge mai departe, spunându- le copiilor noștri că nu am fost părtașii ororilor, că nu am fost călăii intelectualității și ai credinței românești postbelice…..Învățându-i că, la marginea țării, acolo unde se agață harta în cui, în Sighetu Marmației, memoria e vie, memorialul e închinat durerii ca într-o permanentă spovedanie, ca o dovadă de netăgăduit că spălarea creierelor nu a reușit, chiar dacă torționarii au reușit să primească distincții după Revoluție, că Cimitirul Săracilor e de fapt locul de închinăciune, în fața oamenilor care au clădit o țară, care la rândul ei încearcă acum să-și reamintească prin activitatea depusă de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este format din Muzeul situat în Sighetu Marmației, str. C. Coposu, nr. 4Cimitirul Cearda , al săracilor, situat la confluența Izei cu Tisa, peste ,,drum,, de granița cu Ucraina și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului, cu sediul la București.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Clădirea care adăpostește Muzeul Memorialului, a fost construită în 1897 , de către austro-ungari și a funcționat ca închisoare de drept comun. În vara lui 1948 a început de fapt transformarea acestei închisori în închisoare politică, atunci când au fost închiși copiii ( elevi, studenți și tineri țărani) din așa numitul lot Vișovan – profesorul, omul , eroul care a luat asupra sa toată ,,vina,, acelei lupte anticomuniste, sperând să-i salveze pe ceilalți, cel care a fost până în 2002 memoria vie a acelor clipe cumplite, conducând vizitatorii prin Memorial… spre camera 74…

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai 1950… sute de demnitari din întreaga Românie și de toate confesiunile au fost aduși la Sighet. Prezentau un pericol pentru noul regim instaurat, chiar dacă aveau majoritatea peste 60 de ani, aveau de ispășit pedepse grele ori trebuiau să-și aștepte condamnarea, pentru cea mai gravă faptă că nu s-au lepădat de ei, de neamul românesc, că nu au vrut să semneze pactul cu noul regim… Octombrie 1950 grupul demnitarilor e completat de cel al episcopilor și preoților, greco-catolici și catolici … românilor le era furat și închis Dumnezeu…Unde? În  „colonia Dunărea” , pe cursul Tisei, adică la 2 kilometri de frontiera cu Uniunea Sovietică……Umilință, înfometare, durere, dezumanizare, moarte… 200 de deținuți …52 dintre ei și-au găsit aici sfârșitul… Morminte neștiute
În 1955 în urma decretului de grațiere o parte dintre deținuți au fost eliberați, altora li s-a stabilit domiciliul obligatoriu, alții au fost transferați spre alte umbre ale morții.
1977 – închisoarea era dezafectată .
În 1993 ruinele închisorii sunt preluate de Fundația Academia Civică, în ideea organizării unui muzeu. Ana Blandiana și Romulus Rusan punându-și definitiv amprenta pe reînvierea memoriei colective, scrise și vorbite, arestată cândva în închisoarea sigheteană cu intenția de a fi suprimată definitiv. În 1995 Memorialul este luat sub egida Consiliului Europei. În 1997 prin Legea 95, din 10 iunie 1997 Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet este declarat ansamblu de interes național, pentru ca în 1998, să fie recunoscut de către Consiliul Europei ca un loc al memoriei acesteia, alături de Memorialul de la Auschwicz și cel al păcii din Normandia.
Ca vizitator nu ai cum să nu te înfiori atunci când străbați muzeul. Credeți-mă că veți intra în acest muzeu dintr-o curiozitate, purtând cu dumneavoastră veselia vacanței, a soarelui, a timpului liber – sunteți în centrul unui oraș european, dar veți ieși meditând, încercând să dați un nou sens clipei, încercând să găsiți explicații pentru tot ceea ce veți vedea și auzi, dar nu înainte ca pașii să vă poarte spre Spațiul de Reculegere și Rugăciune – architect Radu Mihăilescu amenajat în singura clădire nouă, alipită închisorii. Drumul spre acest Spațiu este însoțit – ca într-un drum al Crucii, al martiriului, al plângerii – de numele, gravat pe plăci de andezit fumuriu, a 8000 de deținuți, deportați, morți în lagărele de exteminare ale poporului român. Alte 16.000 de nume veți găsi pe plăcile din curtea interioară a închisorii ca și la Cimitirul Săracilor.

Această prezentare necesită JavaScript.

Aurel Vișovan, Iuliu Maniu , Constantin Argetoianu, Constantin I.C. Brătianu, Ghorghe I. Brătianu, Tit Liviu Chinezu, Anton Durcovici, Traian Valeriu Frențiu… o fărâmă din memoria noastră, o parte din cei care nu au permis lumii să (ne) uite.

 

 

Brîndușa Oanță/Roxana Pontoș

 

Lasă un răspuns