Zona Întorsura Buzăului, jud. Covasna, o zonă misterioasă, uneori cam geroasă…

1702
2
DISTRIBUIȚI

Vă conducem astăzi în locul „vânat” de meteorologi pentru recordurile negative de temperatură. Ne îndesăm bine căciulile pe cap, ne luăm ghetele groase şi mănuşile că de acum oricând poate veni iarna. În zonă, iarna zăboveşte mai mult, dar nu-i de speriat. Cele minus 30 de grade aici nu-s aşa de crunte ca cele minus 10 grade pe malul mării, spune Ionuţ Joos, ghidul nostru pentru această destinaţie.

 Prea puţini ştiu că Întorsura Buzăului şi împrejurimile sunt la fel de spectaculoase ca alte zone din ţară.

 

FOTO DIN AER

Întorsura Buzăului este aşezată în partea sudică a jud. Covasna, la graniţă cu Braşovul şi cu Buzăul, pe DN 10. Dacă alegeţi trenul de la Braşov, aveţi ocazia să traversaţi cel mai lung tunel din ţară, de peste 4,3 km, căruia i se mai spune şi tunelul cu „fantomă”. Construcţia lui a început prin 1920, iar legenda inginerului Colţână, cel care a dirijat lucrările, le este cunoscută şi acum localnicilor .

Oricum alegeţi să vă îndreptaţi spre Întorsura, nu veţi rezista să nu scoateţi repede aparatele foto, pentru că pastelul toamnei este foarte reuşit şi anul acesta.

La fel de spectaculoasă este şi iarna prin părţile locului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Probabil vă întrebaţi de ce acest nume: Întorsura Buzăului. Ionuţ ne spune de cotul de 180 de grade pe care-l face Buzăul în curgerea lui: izvorăşte de pe clina ardeleană a Ciucaşului şi Tătarului Mare, şi după ce curge spre nord face un unghi spectaculos, părând a se întoarce înapoi spre sud, un fenomen surpinzător care a şi dat numele micii localităţi covăsnene.

Ionuţ trece repede în revistă principalele atracţii turistice care depăşesc graniţele Covasnei, spre Braşov şi Buzău: vremea ceva mai rece îl face să întocmească  altfel clasamentul obiectivelor: prima pe lista lui e pârtia de ski, impresionantă e şi Valea Zimbrilor, Cascada Urlătoarele, sau vocea apei, cum îi spune Ionuț, masivul Ciucaș fără de care nu e întreagă o vacanță petrecută printre întorsureni, Lacul Vulturilor sau Lacul fără fund, cu tot cu legendele lui, Lacul Siriu, o impresionantă desfășurare de ape, pe 10 km lungime, 500 de ha, un imens luciu de apă străjuit de coline împădurite. Sunt turiști care aleg zona Întorsurii pentru biserici și mănăstiri.

Şi pentru că muntele face legea şi prin aceste părţi de ţară, (acum nici să vreți nu mai puteți uita de bocanci!), primul popas de luat în seamă ar fi chiar acest masiv Ciucaş, un tărâm al coloşilor de piatră, spun cei care-i cunosc cotloanele ca pe propria palmă. Mai sărac în lacuri decât fraţii săi, Făgăraş şi Retezat, Ciucașul oferă la schimb creste frumos rotunjite, locuri numai bune de ascunzătoare pentru fabuloase specii de flori, dar și pentru sălbăticiunile Carpaților noștri.

Această prezentare necesită JavaScript.

 Ionuț spune că floarea de colț de pe Ciucaș este mai viguroasă decât pe alte creste, ne descrie și gențiana de Ciucaș, floarea care a dat nuanța prețioasă albastrului de Voroneț. Ne mai spune și de rhododendronul vedetă, care în perioada sa de înflorire oferă un decor de vis oricărui turist.  Mai în glumă, mai în serios, le transmite celor care vin cu sacii la cules de rhododendroni că efectele miraculoase pentru sănătate ale plantei sunt doar niște povești. O fi, n-o fi așa? Aşa că, luaţi aceste flori cu voi doar în fotografii.

Munții Ciucaș fac parte din ramura sudică a Carpaților Orientali, iar constituția geologică îi fac să semene cu masivele Ceahlău și Bucegi, spun cunoscătorii geografiei locului.

Traseele din Ciucaș ajung însumate la peste 100 km, și urmăresc potecile ce trec pe creasta principală a masivului, pe cele ce duc spre punctele centrale sau pe cele care traversează Ciucașul. Fiți atenți la marcaje, informați-vă cum se cade asupra lor!

Ce masiv muntos e acela care nu-ți oferă, aidoma unei cireșe de pe tort, o cortină de ape zgomotoase, o cascadă cât de mică ar fi ea. Masivul Ciucaș adăpostește cascada Urlătoarele, un fenomen straniu al naturii, spune Ionuț, mai puțin cunoscută decât “sora” ei mai mare din Munții Bucegi, dar cel puțin la fel de spectaculoasă. Elementul specific al Urlătoarei din apropierea Vămii Buzăului este debitul constant al izvoarelor.

Curioșii care caută răspunsuri și nu se mulțumesc doar să privească Urlătoarele sunt poftiți să urce versantul plin de apă spre a ajunge la izvoare.

Această prezentare necesită JavaScript.


Și pentru că suntem în apropierea Vămii Buzăului, acolo unde a fost odinioară vamă între Regat și Imperiul Austro-Ungar,  facem un popas în satul Acriș, la Zimbrărie sau Valea Zimbrilor.

Rezervația naturală a fost inaugurată în 2008, fiind a patra rezervaţie de acest fel din România, are o suprafață de 10 ha și 23 de exemplare din masivele rumegătoare, aduse din Austria, Elveția, Italia, Franța.

Oamenii locului speră ca suprafața să se extindă cu încă 80 de hectare de pădure.

Știați că un zimbru poate cântări de la 300 la 920 kg?

Iniţiativa ca în România să se refacă acest fond faunistic preţios al pădurilor carpatine, altădată adăpost pentru numeroase turme, a început din 1958, când o pereche de zimbri a fost adusă din Polonia la Haţeg, judeţul Hunedoara.

foto zimbri

Ne grăbim să facem popas și pe malul Lacului Vulturilor, sau Lacul fără fund, un lac destul de bine ascuns în inima Munților Siriu, pe partea estică a versantului Mălâia, la 1420 de m altitudine.  Și totuși, fundul lacului îl găsim la 2,5 m adâncime maximă.

Se spune că Alexandru Vlahuță a preluat legenda Lacului Vulturilor în ”România pitorească”.  Aici vin vulturii, ”trufașii regi ai înălțimilor” să-și învețe puii la zbor, deasupra acestei”oglinzi fermecate”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Efortul de a ajunge chiar pe malul lacului este destul de serios, și trebuie să treceți și de Poarta Vânturilor

Ceea ce pare surprinzator este izvorul cu apă potabilă din apropierea Lacului Vulturilor.

Și nu plecăm din Țara Buzaielor fără a vedea Lacul Siriu.

Lacul de acumulare siriu vazut din aer

 Ionuț vorbește mult și despre vechiul drum roman sau Drumul Mare de pe Plai care făcea legătura dintre Muntenia și Ardeal. Există și o cetate, Tabla Buții, loc de vamă pentru produsele tranzacționate la acea vreme.

Foto  Tabla Butii

Dacă vă numărați printre cei care iubesc tradițiile, trebuie să știți că de zeci de ani se organizează la Întorsura Buzăului Festivalul „Ciobănașul”, că există un festival al ouălor roșii la Brădet sau un festival al colindelor la Sita Buzăulu,iar de doi ani încoace se încearcă revitalizarea sportului nostru național, oina.Așa că, spre toamnă, anul viitor, poftiți de vă înscrieți la ”Oina din bătrâni”.

 Minunat traseu am mai avut și astăzi, bucurați-vă de fotografiile și informațiile bogate oferite de portalul www.cazare.intorsura.ro.

Mulțumiri Ionuț Joos, ghidul nostru de astăzi, întorsurean îndrăgostit de plaiul lui natal. Păi, cum altfel?

Călătorului îi stă bine pe cărările Transilvaniei! Veniți în Țara Buzaielor, la Întorsura Buzăului!

 Autor: Gabriela Pîncă, Radio Târgu Mureş

2 COMENTARII

Lasă un răspuns