Radu Lupu – unul dintre cei mai importanți pianiști ai timpurilor noastre

927
1
DISTRIBUIȚI

Interpretările sale din creațiile lui Schubert, Schumann, Brahms, Beethoven sau Mozart au fost caracterizate ca fiind magice.
Se naște la Galați, într-o familie de evrei, părinții săi fiind Meyer Lupu și Ana Gabor.

La 6 ani începe să studieze pianul cu Lia Busuioceanu, iar la 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuși. Continuă studiile la București, cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea. La 16 ani, în 1961, primește o bursă la Conservatorul din Moscova, unde va lucra cu Galina Eghiazarova. În perioada studiilor din Uniunea Sovietică, are concerte la Moscova și Leningrad și participă la Concursul de pian „Van Cliburn” din Texas, unde câștigă premiul I.

Reia cursurile de la Moscova și, înainte de finalizarea acestora, va câștiga încă două prestigioase premii I: la Festivalul Internațional „George Enescu”, în 1967 şi, doi ani mai târziu, la concursul internațional de pian de la Leeds, în Marea Britanie.

“În anul 1969 a debutat pe scena londoneză, înregistrând un mare succes cu interpretarea Sonatei pentru pian op. 10 nr. 3 de Beethoven. “A adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experienţă de viaţă, cu alternanţele sale de dezolare şi mândrie. Muzica nu ar putea fi niciodată mai apropiată de vorbire”, a scris atunci Joan Chissell în prestigioasa publicaţie The Times..”
Cariera sa va continua alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 cântă la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Întreprinde cu regularitate turnee în Europa și Statele Unite, dar și în Asia (în Israel și în China).

A fost un invitat frecvent al festivalurilor internationale, cum ar fi cel de la Salzburg sau Lucerna. La Salzburg a cântat în 1978, cu Filarmonica din Berlin, dirijor fiind Herbert von Karajan si cu Filarmonica din Viena, sub bagheta lui Riccardo Muti. De la debutul carierei sale şi până astăzi a cucerit spectatorii prin talentul de a face din fiecare reprezentaţie un moment magic, un eveniment unic.

Din păcate, publicul român a avut extrem de puţine ocazii să îl întâlnească. Una dintre acestea a fost în anul 2013, când alături de Daniel Barenboim şi Staatskapelle Berlin deschidea cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu” .

În calitate de spectator, Stelian Tănase comenta: “Radu Lupu este printre marii pianişti de concert de azi probabil cel mai retras şi enigmatic. Nu ocupă pagina întâi, în jurul lui nu sunt scandaluri, nu se supraexpune mediatic. Interpretarea sa e concentrată, reţinută, are o tehnică fabuloasă şi îşi poate permite orice pe clape, indiferent de gradul de dificultate.”
Cariera discografică a lui Radu Lupu include puţin peste 20 de înregistrări la Decca. Pentru înregistrarea sonatelor de Schubert (D. 960 şi 664), Radu Lupu a primit un premiu Grammy în anul 1995.

Printre alte înregistrări remarcabile: integrala sonatelor pentru vioară şi pian de Mozart sau integrala concertelor lui Beethoven (cu Filarmonica din Israel, condusă de Zubin Mehta).

În ultimii 30 de ani a acordat puţine interviuri şi acceptat să realizeze un număr restrâns de înregistrări.
Nu am găsit înregistrări complete nici ale prezenţei sale la Ateneul Român, din timpul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia din 2013. M-a impresionat însă o remarcă făcută de o spectatoare: „Este un „călugăr” care cântă pentru Dumnezeu, nu pentru oameni (…) Ioan Holender s-a înclinat ca în faţa unui zeu. Radu Lupu are aripi. şi zboară în Empireu … Magie, transă, plutire …

Studioul: Radio Romania Constanţa
Realizator: Steliana Bajdechi
Operator camera: Bogdan Turlacu
Asistent video: Mihai Girip
Editor video: Bogdan Turlacu

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns