Mihai Covaliu, muşchetarul de aur al României

479
0
DISTRIBUIȚI

În anul 2000, la Sidney, sabia românească obţinea, prin Mihai Covaliu, primul titlu olimpic din istorie. Plecat la Antipozi cu ambiţii mari, tânărul sabrer român, născut la Braşov, avea să furnizeze o mare surpriză, reuşind să-l elimine în drumul său spre medalia de aur pe principalul favorit al probei, francezul Damien Touya. Victoria reuşită, în sferturi, în faţa campionului mondial şi a medaliatului cu bronz de la Atlanta, i-a deschis calea spre vârful piramidei, visul de-a fi cel mai bun devenind, brusc, realizabil.

„Era cel mai greu adversar de pe culoarul meu, un sportiv foarte tehnic, foarte bun din punct de vedere fizic. A fost un asalt pe muchie de cuţit şi s-a terminat cu o singură tuşă diferenţă. Am simţit că, după acel asalt, drumul spre medalia de aur este deschis, mai ales că pe cei doi sportivi pe care urma să-i întâlnesc, neamţul Kothny şi un alt francez, Mathieu Gourdain, îi învinsesem în concursurile trecute. Aşa că am ştiu că va fi facil să câştig medalia de aur.”

Pe planşa de la Sidney se născuse o nouă stea a scrimei mondiale, care avea să strălucească încă aproape un deceniu. Salba de medalii, cucerită în anii ce-au urmat succesului de pe tărâm australian, i-a confirmat valoarea, plasându-l printre cei mai buni scrimeri ai lumii din toate timpurile. S-a remarcat prin ambiţia, tehnica şi stilul său liber, care i-au adus numele de D`Artagnan al României. Titlurile de campion mondial şi european, obţinute în 2005 şi 2006 la Leipzig şi Izmir, precum şi bronzul de la Olimpiada de la Beijing, din 2008, întregesc o carieră de excepţie, începută la o vârstă fragedă. Avea doar 9 ani când a ţinut pentru prima oară o sabie în mână, visându-se muschetar. A ales scrima, în detrimentul fotbalului, sport pe care îl începuse cu doi ani înainte, poveştile lui Dumas călăuzindu-l pe un drum lung, presărat cu sacrificii, dar şi împliniri.

Această prezentare necesită JavaScript.

„ Antrenorii care au venit să ne explice despre scrimă, m-au convins că acest sport, în care lupta cu săbiile este punctul culminant, este un sport cavaleresc, un sport curat şi de atunci, de la vârsta de 9 ani, am început să merg pe acest drum. Sunt foarte bucuros că am ajuns chiar în vârf.

După aproape 10 ani petrecuţi la vârful ierarhiei mondiale, Mihai Covaliu a pus sabia în cui, însă a rămas lângă planşă, dedicându-se muncii de antrenor. Sub îndrumarea sa, echipa de sabie a României a devenit o forţă a lumii, cucerind, printre altele, titlul mondial în 2009 şi medalia de argint, trei ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Londra.

„ După medalia de bronz de la Beijing am hotărât să mă retrag din activitatea sportivă. M-am concentrat pe cea de antrenor şi am reuşit, chiar din primul an, să urcăm pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, la echipe, prima medalie de aur din istoria sabiei româneşti, în 2009, în Antalya, şi a fost un început foarte bun pentru mine şi echipa mea.

De câţiva ani conduce destinele scrimei româneşti, în calitate de preşedinte al Federaţiei, reuşind să menţină acest sport în elita mondială, alături de echipa sa. În anul 2013, în semn de respect pentru rezultatele obţinute, a fost inclus în Hall of Fame-ul Federaţiei Internaţionale de Scrimă. Fiul său, Vlad Covaliu, îi calcă pe urme, micul sabrer având deja mai multe trofee câştigate.

Studioul: Radio România Tg.-Mureş

Realizator: Valeriu Voaideş

Coordonator: Lavinia-Nicoleta Ghişa

Prezentator: Rodica Boariu

Voice Over: Gabriela Pîncă

Operator cameră: Alin Mariş

Editor imagine: Nemes Attila

Lasă un răspuns