Radu Voina – Campionul din Cetate

591
0
DISTRIBUIȚI

Povestea lui Radu Voina începea la Sighişoara, în cel mai frumos oraş, după cum chiar campionul susţine. S-a născut în 1950, iar pe la 12 ani a început să joace handbal, un sport foarte popular în vechiul burg, încurajat fiind de profesorii Lucian Albu, familia Ion Buiuc şi profesorul Berghian , la Clubul Voinţa Sighişoara. Paşii înainte pe acest drum l-au dus din Ardeal în Capitală, la Universitatea Bucureşti, în 1969, mai apoi la Steaua Bucureşti, din 1973.

Nu întâmplător a ales handbalul, iar generaţia pe care o reprezintă, alături de colegii săi, este una de excepţie. A trăit emoţii puternice pentru că a câşigat tot ce se putea câştiga în acest sport. Mai puţin, cea mai strălucitoare medalie olimpică. Argintul câştigat la Montreal trecea drept un insucces în ’76. Cu doi ani mai devreme, însă,  în 1974,  Radu Voina devenea campion mondial cu echipa după un meci de povestit nepoţilor în faţa Germaniei de Est, scor 14 la 12.

”Eu am făcut parte dintr-o generaţie de excepţie, nu neapărat o singură generaţie, şi generaţia dinaintea mea când handbalul românesc a dominat handbalul în lumea întreagă. Au fost perioade când am fost eu jucător în care, dacă nu mă înşel, pe o perioadă de trei ani noi n-am cunoscut înfrângerea. S-au câştigat nişte titluri mondiale pe care fiecare practicant al acestui sport sau al sportului, în general, şi le doreşte. Am câştigat aproximativ tot ce se putea câştiga, mai puţin Jocurile Olimpice, unde eu am participat de trei ori ca jucător şi o dată ca antrenor, dar niciodată nu am putut merge mai sus de medalia de argint.”

Această prezentare necesită JavaScript.

Meritele sale sportive au fost recunoscute încă din 1971. La acel moment, devenea „Maestru al Sportului”. În ’72, Radu Voina câştiga prima sa medalie importantă, bronzul la Jocurile Olimpice de la Munchen. Performanţa unui bronz olimpic avea să se repete în 1980 la Moscova, ca jucător, iar în 1984 la Los Angeles, ca antrenor al echipei masculine de handbal a României.

În 1974, Radu Voina devenea „Maestru emerit al Sportului” şi datorită performanţelor remarcabile obţinute la echipa de club, Steaua Bucureşti.

De-a lungul carierei, a fost de 16 ori campion naţional cu această echipă, o dată câştigătorul ediţiei 1977 a Cupei Campionilor Europeni la Handbal, după o finală de vis cu ruşii de la ŢSKA Moscova.

Din palmares nu îi lipsesc titlurile de campion mondial universitar, în ’75 şi ’77.

De la cariera de sportiv în teren face pasul firesc către antrenorat. Propunerea de a prelua frâiele echipei Steaua i-a fost făcută chiar la Tg.Mureş. Avea să conducă echipa către opt titluri de campioană a României, între 1980-1991. În 1989, tot cu Steaua, ajungea în finala Cupei Campionilor Europeni

”Perioada mea de antrenorat a început la Tg.Mureş, îmi voi aduce tot timpul aminte, eram jucător şi la vremea respectivă se desfăşurau nişte turnee de sală. Antrenorul meu, Cornel Oţelea, eu fiind jucător, el antrenor, a fost promovat din antrenor la echipa de handbal în funcţia de vicepreşedinte al Clubului Steaua. La un moment dat, întâlnindu-mă între hotel şi Sala Sporturilor din Tg.Mureş, mi-a zis: ”Radule, ai 30 de minute să-mi spui dacă accepţi să devii antrenorul echipei! ”.  În 30 de minute am dat răspunsul afirmativ şi, din colegul lor de echipă, am devenit antrenorul lor.”

Pleacă să antreneze în Franţa la începutul anilor 90, având familia alături. A fost o perioadă extrem de benefică, o experienţă pe care Radu Voina o recomandă oricărui antrenor.

În 1992 a fost numit antrenor emerit, iar din 2001, vreme de 3 ani, devine antrenor al echipei naţionale de handbal masculin a României.

Din 2008 pînă în 2012, Radu Voina trece la cârma echipei naţionale de handbal feminin, iar în 2009 a devenit antrenorul echipei de handbal feminin Oltchim Râmnicu Vâlcea, cu care a devenit campion al României în 2009,  şi pe care a dus-o în finala Champions League, în 2010.

În vara lui 2009, a reuşit să califice echipa naţionala a României la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din China.

Sunt sute de meciuri cu sufletul la gură, sau nerecomandate cardiacilor,  care l-au avut pe teren, ca jucător sau antrenor, pe sighişoreanul Radu Voina. Sunt puţine cuvintele în care-şi măsoară cariera, dar sunt cuvinte care cântăresc enorm pentru marea performanţă, şi fără de care nu se poate:

”Îmi place să cred că seriozitatea ar fi cuvântul care m-a călăuzit tot timpul, linişte familială şi sănătate”

Preţuieşte amintirile din meciurile cu marile echipe ale lumii şi le deapănă la întâlnirile de fiecare miercuri cu marii handbalişti ai României.        

           ”Noi suntem 10 foşti handbalişti care, în Bucureşti, în fiecare miercuri la 12.30 ne adunăm şi povestim tot despre handbal, nemaifiind niciunul direct implicaţi, suntem cu toţii pensionari. Discutăm politică şi handbal. Ştefan Birtalan , unul dintre cei zece, obişnuieşte să spună că noi atâtea evenimente frumoase şi plăcute am avut pentru că am avut şi performanţe.”

Radio România Tîrgu Mureş:

Realizator: Gabriela Pîncă

Realizare video: Alin Mariş

Lasă un răspuns