Viorica Viscopoleanu, o viaţă dăruită sportului de înaltă performanţă

462
0
DISTRIBUIȚI

Performanţele Iolandei Balas, care au rezistat timp de un deceniu, au însemnat, pentru mai multe generaţii, valoarea absolută, la care visa să ajungă orice atlet. Reuşitele ”legendei” Iolanda Balas au fost un reper şi pentru Viorica Viscopoleanu, exemplu, la rândul său, pentru colegii de generaţie, dar şi pentru sportivii, pe care i-a antrenat.

Viorica Viscopoleanu, născută Belmega, în anul 1939, la Bănila pe Siret, regiunea Storojineţ, este atrasă de timpuriu de magia sportului. Era elevă când a câştigat un concurs de cros. Aşa începe o carieră, care o plasează între cele mai importante atlete române din toate timpurile. Marea performanţă, însă, a tins-o la săritura în lungime.

Calităţile fizice de excepţie, în ciuda aparenţelor, avea un aspect mai degrabă fragil, precum şi rezultatele din întrecerile interne, au calificat-o pentru Olimpiada de la Tokio, din 1964. Aici sare foarte bine, dar arbitrii nu-i validează rezultatul considerând că săritura fusese depăşită. Eşecul o plasează pe locul cinci. Acest moment a descumpănit-o profund. Dezamăgită, vrea să renunţe. Dar, ambiţia şi tenacitatea, Providenţa, de ce nu? – hotărăsc altfel. Urmează ani de muncă asiduă, cu impresionante acumulări de valoare. Se apropia momentul culminant al unei cariere, care, însuma, deja, zeci de recorduri şi titluri naţionale.

Această prezentare necesită JavaScript.

1968, Ciudad de Mexico, Jocurile Olimpice. Viorica Viscopoleanu trece cu bine peste emoţiile care o stăpâneau şi reuşeşte o săritură de 6,48m. Pasul spre confruntarea finală fusese făcut. Acomodată condiţiilor speciale, pe care le impunea altitudinea de aproximativ 2000 de metri, încrezătoare, în progres vădit faţă de ceilalţi competitori, dar şi la o vârstă matură, avea 29 de ani, Viorica Viscopoleanu sare din prima încercare 6,82 m. Cu acest rezultat urcă pe prima treaptă a podiumului şi termină concursul cu un avans de 14 centimetri faţă de locul secund.  6,82m devine nou record mondial, olimpic, european şi balcanic.

După renunţarea la activitatea competiţională, în 1976, Viorica Viscopoleanu şi-a urmat o altă chemare născută din vocaţie, aceea de antrenor.

”Cea mai mare bucurie în plan personal o reprezintă copiii”, spunea într-un moment de nostalgică retrospecţie. În plan profesional, indiscutabil, este medalia locul întâi la Olimpiada din Mexic.

Viorica Viscopoleanu, o viaţă dăruită sportului de înaltă performanţă, o viaţă, pe care avem datoria să o preţuim.

Viorica Viscopoleanu, o poveste de aur a sportului românesc.

Studioul Radio Romania Iaşi

Realizator: Mircea Dascaliuc

Redactor sef: Nicolae Tomescu

Redactor: Mircea Dascaliuc

Lasă un răspuns