Lalele – Luigi Ionescu

43
0
DISTRIBUIȚI

Numele lui Luigi Ionescu este asemuit unui soi de artă – a asocierii oamenilor pentru a constitui, cultiva şi conserva şlagăre româneşti sau internaţionale (interpretate în limba română).  „Lalele” (compusă de Temistocle Popa) rămâne piesa de referinţă a carierei lui Luigi Ionescu.

Luigi Ionescu a fost însoţit, aproape întreaga lui viaţă, de cântecul datorită (sau din cauza) căruia lumea îl striga pe stradă: «Băi, lalele!». „L-a purtat, cu succes, timp de 40 de ani”, mărturisea regretatul compozitor Temistocle Popa.

Iniţial, şlagărul nu avea priză la public; de fapt, avea alte versuri decât cele care l-au consacrat – se numea „Gagarin” şi era un vals lent, pentru un spectacol al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. Temistocle Popa l-a provocat pe Aurel Storin, secretarul literar, şi astfel s-a ajuns la versiunea „Lalele” – erau înlăturate neconcordanţele, şi, potrivit autorului însuşi, a scris un cântec de o banalitate fără cusur, de care, atunci când a compus alte texte, pline de iraţionalul poetic, s-a jenat, dar era prea târziu… Aurel Storin a scris versurile unuia dintre cele mai longevive cântece din istoria muzicii uşoare româneşti…

Vocea caldă şi sensibilă şi cariera lui Luigi Ionescu sunt legate de melodia „Lalele”. În 2001, grupul „Suprem” a pus în circulaţie o versiune inedită a şlagărului (aranjament, remix DJ Phantom), în care pot fi auzite şi fragmente din înregistrarea originală, cu vocea lui Luigi Ionescu…

În proiectul „Eu aleg România – Ascultă-ţi muzica! 100 de melodii ale românilor”, valoarea intrinsecă a creaţiei artistice îşi spune răspicat cuvântul, iar elementele valoroase sunt preluate şi duse în succesiunea de generaţii viitoare.

Radio România Iaşi
Coordonator proiect: Nicolae Tomescu,
Realizator: Nicolae Tomescu,
Editor/Operator cameră: Bogdan Zlei.

Lasă un răspuns